DESCOPERIM  MINUNILE  TARII

Copilaria poate fi vesela, numai daca stii cum sa te folosesti de ea. Scoala este un factor ce ne face copilaria fericita, mai ales daca ai noroc de un diriginte excelent si echilibrat atît referitor la învatatura, cît si la distractie. Noi îl avem, si este domnul Sergiu  Chilianu, care ne-a condus prin multe locuri interesante.
   Într-o zi frumoasa  din vacanta de toamna am plecat cu totii într-o noua excursie. De data aceasta calea noastra  se îndrepta spre Orheiul Vechi  , oras întemeiat pe timpul geto-dacilor, transformat mai tîrziu în cetate bine fortificata. Pentru început am vizitat muzeul , unde am vazut multe obiecte din antichitate .Ghidul ne-a informat,ca acest oras  a fost cucerit mai târziu de tataro-mongoli.
          Apoi ne-am îndreptat sa vedem ruinele vechiului oras .La început am intrat într-o manastire  sapata în stînca . Acolo pe timpuri au existat  vreo saizeci de chilii unde îsi duceau viata în rugaciuni calugarii. Acestia dormeau pe paturi de paie . Am aflat ca manastirea a fost construita joasa , încît cei ce intrau, sa aiba capul plecat spre Dumnezeu.Initial manastirea a mai avut o iesire la rîul Raut , dar in sec.al 18-lea a fost darîmata de un cutremur puternic .Drumul nostru a dus mai departe spre o cruce de piatra , unde , conform traditiei ne-am pus în gînd cîte o dorinta .Legenda relateaza, ca istoria acestei cruci s-a început din timpul invaziei tataro-mongolilor.Se spune ca aici traiau doi tineri care se iubeau mult . Capetenia tatarilor si-a dorit fata pentru el . Din aceasta cauza cei doi îndragostiti s-au aruncat în rîul Raut .În acel loc s-a ridicat o cruce ca simbol al fidelitatii si dragostei pentru libertate.
    Aflîndu-ne timp de mai multe ore în mijlocul acestor locuri unde fiecare piatra , fiecare obiect ne vorbea despre vremuri îndepartate ,ne-am simtit si noi mai  aproape de ele , de stramosii  nostri , de istoria neamului nostru . Ne-am întors acasa  îmbogatiti sufleteste , purtînd  în noi o particica a acestei  mari istorii.
                                                                    T.Stefanov ,cl. VI B

***************************************************

Traditii vechi, traditii noi

 Primul an de liceu este una din cele mai importante perioade din viata noastra. Este asemenea primei trepte pe scara ce duce spre crearea unei personalitati. Cred ca fiecare licean se simte ca un incepator: o clasa noua, un nou anturaj, noi profesori si obiecte, noi cerinti. În asemenea imprejurari se trezeste în sufletul nostru un sentiment de curiozitate, o dorinta de a cunoste mai în profunzime lumea înconjuratoare.
  Un eveniment care a devenit traditie în mai multe licee, deasemenea si în scoala noastra, este �Balul bobocilor�. Aceasta sarbatoare ne-a oferit un prilej de a ne apropia, de a ne cunoaste, de a forma un colectiv mai unit.
  Asemenea bobocilor, ne simteam atunci cand eram adunati toti în jurul dirigintei si asteptam cu nerabdare si emotii ca sa fim invitati pe scena  pentru a ne prezenta în fata colectivului didactic, si a tuturor colegilor de scoala.
  În acele momente unice, de bucurie, cînd zeci de priviri erau îndreptate spre noi, nu mai existau nici un fel de emotii sau frica, ne simteam adevarati liceeni.
  Punctul culminant al acestei sarbatori scolare a fost înmînarea carnetelor de liceeni, care au confirmat înca o data ca am intrat într-o noua etapa a vietii, am intrat în liga liceenilor, moment care ne obliga la mult mai multe responsabilitati.

                                                      M. Cusnir,
                                                      eleva cl. a X-a B

***************************************************

O vedeta doar la 10 ani

La recentul concurs �Vedete, vedete� ce a avut loc în incinta  liceului M. Kogalniceanu, sc.nr 20 a avut reprezentantii sai, în frunte cu Adriana Solovei. La acest concurs fetita s-a prezentat impecabil si, datorita talentului sau, l-a cîstigat. Acesta însa nu este singurul concurs cîstigat de ea. Drumul spre culme a început anul trecut. Primul pas a fost facut la  concursul declamatorilor din scoala, la care s-a evidentiat în mod deosebit. La acelasi concurs, de data aceasta la sector, a obtinut premiul întîi si a a fost recomandata sa participe la concursul international �Micul Print� ce a avut loc pe 31 mai. Si ce credeti? Acest copil a ocupat locul întii, datorita prezentarii sale si pregatilor, muncii si, nu în ultimul rînd, încrederii în sine. Ca premiu  i s-a oferit posibilitatea  de a-si petrece vacanta de vara la Costinesti. Intrigîndu-ma aceste successe ale ei, am vrut s-o cunosc personal.
  La prima vedere este o fetita obisnuita ce vorbeste frumos, zîmbeste, se joaca. Însa, cînd m-am aopropiat de ea, mi-am dat seama ca în ochii ei nu este doar bucuria copilariei, ci si un fel de maturitate. Atunci am întrebat-o:
- Cum reusesti?
- Sunt îndrumata de catre învatatoarea mea, doamna Railean Rodica. La fel, mult ajutor imi ofera si surioara mea mai mare.
- Dar parintii?
- Parintii mei sunt niste oamnei minunati, care ma încurajeaza si ma sustin în orice pas important facut de mine. Am impresia ca tot timpul liber de care dispun  mi-l acorda mie. Ma ajuta la pregatirea temelor, ma sfatuiesc în ceea ce priveste viitorul meu, desigur, se joaca cu mine.
Adriana nu a ajuns asa departe de una singura, ea a fost ajutata de profesorul sau de actorie, domul P. Darie si de profesoara sa de muzica, domana Rotaru, dar si de straduinta pe care o depune în tot ce face. Mi-a marturisit ca la toate concursurile ce a participat s-a simtit bine si si-a facut foarte multi prieteni. Ce m-a mirat, este optimismul sau iesit din comun: �Eu la concurs merg ori sa iau totul, ori nimic, vreau sa merg spre vîrf�. Da, ea este într-adevar un copil inteligent, fara îndoiala talentat si minunat.
Vorbind cu învatatoarea sa, dumneaei mi-a marturisit ca Adriana este un copil sincer, omanos si foarte rational. Niciodata n-a venit la ore nepregatita. Întotdeauna îsi ajuta colegii, este prietenoasa si amabila. Pragul scolii l-a calcat la vîrsta de 6 ani. În scoala 20 a venit în clasa a treia din Soldanesti. S-a acomodat foarte repede si s-a simitit ca acasa. Adriana are cumpat, judecata si întotdeauna este un izvor nesecat de idei.
Printre preferintele sale se numara stiintele exacte, dar în ceea ce face isi pune sufletul si e preocupata în primul rînd de frumos. Visul Adrianei, cum mi-a marturisit ea, este sa ajunga actrita.
Vreau sa-i doresc mult succes în viitor, si la mai mult si la mai mare.
                                          Mocanu Svetlana,
                                           eleva a cl. a XI-a B

***************************************************

Traditii vechi, traditii noii

Scoala noastra are întotdeauna usile deschise atît pentru copiii care vin sa studieze, cît si pentru oaspeti, doar ca nu-i aduna pe elevi în scoala  numai pentru studii, dar îi si învata sa respecte traditiile, obiceiurile care s-au încetatenit pe parcursul existentei ei.
Recent scoala si-a sarbatorit frumoasa aniversare de 56 de ani de la înfiintare si Hramul scolii, instituit cu 6 ani  în urma, în ziua  Sfintei Parashiva, cînd a fost sfintita institutia. De atunci, a devenit o traditie, ca în aceasta zi sa se sarbatoreasca Ziua scolii. E ziua în care  usile sunt dechise pentru a primi oaspeti dragi: fosti elevi si profesori, parinti, prieteni.
Timpul rau de afara nu a împedicat desfasurarea sarbatoririi acestei zile scrise cu rosu în calendarul scolii. Oaspetii prezenti la sarbatoare, printre care si un mic grup din Irlanda, vechi prieteni ai nostri, au urmarit cu emotie deosebita activitatile desfasurate pe parcursul  zilei: expozitiile, concertul festiv, orele de clasa, hora organizata în fata scolii. Sala de festivitati în acea zi s-a dovedit a fi neîncapatoare pentru cei ce au venit sa omagieze o frumoasa vîrsta a institutiei, iar podeaua scenei- sensibila pentru focul dansatorilor si al actorilor.
  Conform traditiei nu au lipsit în aceasta zi nici cadourile. Elevii au oferit un set de carti pentru biblioteca scolii si culegerea inciclopedica �Arborele  Lumii �. Cu cadouri pentru scoala a venit si senatul scolii, oaspetii. Oaspetii irlandezi au ramas foarte încîntati de traditiile scolii noastre, de ospitalitatea ei, creîndu-si astfel o parere generala despre întreg neamul romînesc.
   La aniversarea scolii am înteles ca ea ramâne a marca viata în timp si spatiu, ramîne a fi o reala etapa de crestere si la propriu, si la figurat în viata unui om.
  Hoara care a culminat aceasta sarbatoare si la care s-a încins si mic si mare, a semnificat unitatea si trainicia acestei familii mari si numeroase, care se numeste �scoala noastra�.
.........................................................................................
  Una din calitatile mai de seama ale omului este recunostinta. A fi recunoscator pentru binele facut înseamna a aprecia meritele altuia. Aceasta calitate a lor au încercat s-o demonstreze elevii scolii în Ziua Pedagogului, cînd au organizat o sarbatoare deosebita pentru iubitii lor profesori, creînd în scoala o atmosfera feerica, complet deosebita de alte zile, pentru ca acestia sa simta o apreciere, o admiratie din partea elevilor, carora le ofera nu numai cunostinte, ci si atentie, iubire, omenie. Anume pentru ei, din numele tuturor elevilor, senatul  scolii a organizat autoconducerea.
Astfel, le-am daruit profesorilor o zi libera, în timp ce clasele a unsprezecea le îndeplineau misiunile. Profesorilor le-a fost amuzant sa asiste la lectii în calitate de elevi, sa raspunda tema pe care ei însisi au dat-o pentru acasa. Într-un cuvînt, în aceasta zi si-au amintit de tineretele dulci, dar si s-au simtit pentru un timp în pielea elevului.
Dimineata, la prima ora, pentru a-i înveseli putin, la intrarea în scoala, au fost �îndulciti� de clasele a unsprezecea, fiind întîlniti de �domnul director� � Andrei Carp, care îi felicita, provocîndu-le tuturor cîte un zîmbet luminos pe fata.
Autoconducerea e o reforma care se promoveaza în fiecare an de ziua pedagogului si reprezinta o traditie a scolii noastre. Aici elevii de azi învata a fi oameni, membri ai societatii cu drepturi depline, dar si cu raspundere mare.
                                                              

 Elena Garaz,
cl. a XI-a B

***************************************************

  Ispita cuvîntului

O dimineata de iarna
Sub cerul viu al diminetii
Cînd vine bucuria frumusetii
Un fulg eu vreau acum sa fiu,
Formînd covorul argintiu.

În casa mea o raza aurie
Patrunde aducînd lumina vie.
Stînd la fereastra-admir cîntînd
Fulgii izvorînd, zburînd, zburînd �

Ca un izvor de pietre nestemate,
Iar cade neaua pe meleaguri inghetate.
Sezînd în casa si privind prin geam,
Admir cum nu se vede ram cu ram

Si om cu om pe drum mergînd,
Si arbori adormiti în vînt.
Padurea-i neagra si copacii groaznici
Stau la straja ei ca niste paznici.

Dar, luîndu-ti ochii si privind la cer,
Crezi ca te afli într-o lume de mister.
                  A. Guna,
                  cl. a VIII-a C

***************************************************

 Limba noastra

Limba noastra e frumoasa,
Minunata si duioasa,
Este-o limba lucitoare
Si nemuritoare.
Limba mea e cea mai buna,
Ne încînta ca o zîna.
Ea e limba mamei mele,
Au vorbit-o strabunele.
S-o iubim atunci, copii,
Si cu ea sa ne mîndrim.
           S. Poraico,
           cl. a IV-a C